În viața strămoșilor noștri florile aveau mare importanță, în special la ritual. Cu ajutorul careva flori omul î-și putea schimba soarta, a se vindeca de o boală sau de a aduce noroc și bogăție.

Acesta este motivul pentru care fiecare floare are înțelesul și interpretarea sa.

Florile galbene în coronița de flori au fost un simbol de soare și fericire, roșii – dragoste, culoarea albastră semnifica consecvență și cea albă – inocență și puritate.

Frumusețea și eleganța florilor stârnea în strămoșii noștri un sentiment de perfecțiune. Aceste plante gingașe au fost printre primele decorațiuni a locuinței și un accesoriu. Pe pereții bisericilor și sarcofage, pe vase și manuscrise – peste tot găsim prezența florilor, care poartă frumusețea sa prin secole.

Coronițele din flori naturale sunt mereu în vogă, simbolizând belșug sau modestie, putere sau fragilitate – în dependență de componența și abundența florilor.